uite

uite
ți-am lăsat un semn aici
între specii
am lăsat o urmă pe care numai tu s-o găsești
într-o zi
când va veni iarna
sau va veni timpul

distanța face din noi un fel de lupi
singurătățile noastre umblă flămânde
pe străzile unor orașe dispărute de mult
eu ți-am spus cândva
frumusețea e să ai o umbră de piatră
dar tu
tu să te strecori prin toate zidurile
prin toate ruinele astea
până ajuns în mine ca într-un templu pe jumătate ars
să spui simplu
uite
și eu să-mi amintesc totul

primul volum ca primul sărut

Primul volum se aseamănă cu primul sărut. Amețitor și complet diferit de orice ar urma. "Jurnal cu tine, o lighioană și restul lumii" e scris din nevoia de a nu mă pierde de mine. Fiecare poem înseamnă o bornă, un semn pentru a găsi drumul spre cea care sunt.

Nașterea volumului pe hârtie are o istorie lungă. Ea începe în copilăria mea cu sfatul d-nei Ana Blandiana care m-a îndemnat să țin un jurnal. Acum, după 30 de ani am îndrăznit să o caut și să-i spun: mai țineți minte când eram copil și mi-ați sugerat să țin un jurnal? No, l-am scris. A citit, apoi cu bunăvoință și grație mi-a lăsat câteva vorbe de pus pe copertă și pentru asta îi mulțumesc mult.

Coperta are o altă istorie, pe care n-o voi dezvălui aici, dar pot să spun atât: Andrei Gamarț. Fără această copertă volumul nu ar fi avut identitate. Andrei e desăvârșit ca artist plastic, dar eu l-am cunoscut ca poet și cred că ambele ipostaze îl definesc în creațiile sale de mare forță și autenticitate .

Într-o bună zi fiica mea de 11 ani, Maia, m-a întrebat ce tot scriu acolo. Poezii, i-am răspuns. Aha, scrii o carte? Nu știu. Scriu așa... Apoi m-am gândit că a scrie o carte era logic și pe înțelesul ei. De aceea în aceași zi l-am întrebat pe dl. Daniel Vorona, care între timp îmi selecționase câteva poeme și le publicase în revista Vama Literară, ce ar trebui să fac dacă aș vrea să scot un volum de versuri. Să-mi trimiți manuscrisul, mi-a spus. S-a ocupat, a trimis textele d-lui Mihail Gălățanu și d-lui Lucian Gruia. Dânșii au citit și astfel m-am ales cu prefața și postfața de care sunt foarte mândră.

Altceva? Dorin Mureșan, bun prieten, prozator pe care-l admir mai pe față, mai în secret - adică am citit pe nerăsuflate manuscrisul uimitorului roman Orașul Nebunilor, care e în sfârșit în curs de apariție la Ed. DaciaXXI din Cluj- este cel care m-a adus la Cluj, unde Dl. Mircea Petean, directorul Editurii Limes s-a ocupat de volum cu multă, multă răbdare.

Nu m-am dezmeticit încă. Sunt amețită și fericită ca după primul sărut. Orice urmează nu se poate compara cu acest moment.