mărțișor

am scris tot mai puțin. până la urmă am scris numai o literă. poemele se rosteau singure. lumea a devenit un cal negru sălbatic.  l-am îmblânzit cu privirea apoi am trecut cu el  în galop prin toate aceste întâmplări. 

 

nu aș putea să-ți povestesc totul.  e ca în visele alea care ți se par lungi dar de fapt nu se întâmplă mare lucru. eu ți-aș spune doar că te-am iubit și tot te-am iubit și asta a fost tot. diferența e că nu mă mai pot trezi. încă simt căldura trupului tău aspru străbătându-mă. încă simt că aș putea să te cuprind. aș putea să strig teribil. să te strig de unde ești acum. să te rețin în mine până tot sângele tău s-ar obișnui cu al meu. ne-am împleti ca două fire de mărțișor prinse cu un ac de siguranță cam ruginit de un trifoi cu patru foi. 

 

uneori avem noroc și strălucim puțin. alteori nu.

 

mâine nu va întreba nimeni de tine

probabil că mâine nu va întreba nimeni de tine
lucrurile se vor întâmpla ca de obicei
voi trece pe galben
când va veni timpul nu voi spune nimic
poate voi rămâne cu ochii pironiți în pământ
și pământul va înflori ca un trup

lumea se va acorda pe neașteptate cu noi
pentru prima oară vom fi perfect sincronizați

poate vor fi unii care vor cânta în metrou
fără să știe nimic despre tine
alții vor cumpăra narcise galbene
poate că vor da foc câmpiilor
vor planta pomi fructiferi
mâine toate lucrurile vor începe să meargă 
să lase urme

cu siguranță vor fi unii care vor aștepta
ca de obicei

m

renunț. niciodată nu m-am simțit atât de înfrântă. M e izolat în mintea lui tulbure. eu aici cu toată dragostea, fără să pot să mai scot un cuvânt.
nu va ști niciodată că atunci când m-a sărutat a fost ca și când aș fi respirat prima oară, că atingerea lui îmi răscolea toate simțurile, nu va ști cum stăteam trează toată noaptea pe când el dormea, doar ca să nu pierd nici o clipă cu el, cum îi simțeam trupul tresărind...nu voi vorbi niciodată nimănui despre asta. 
M nu va ști cât a fost de orb. nu va ști niciodată că a pierdut totul, pentru că nu va ști că a avut totul.

I'm Writing to You Again, Instead I Kiss You

I'm writing to you  again, instead I  kiss you. 

the words  replaced my skin and my flesh 

I became too lyrical 

I'm writing  with rains and butterflies. I'm old-fashioned. I turn  off  the lights, baby. 

I do not know  to give myself to anyone else  with my hot essence

I  don't know how to break the fear with my orgasm as a whip 

I told you, that is still a revelation 

we don't need our skins anymore

we just need a simple rain.  

the crows guard my mornings. and  my memory. 

I'm writing to you again. you told me 

those are just words. somewhere, something is bleeding

but I don't know what it is

I'm crunching my death to the core

instead to kiss you.

  

cine

ți-ai deschis pieptul
ca să pătrund în inima ta
ca într-o scorbură

m-ai lăsat în tine

am adormit acolo
ştiind
că n-o să mă mai trezesc

așa că nu vom şti niciodată

cine rămâne mai mult
în cine
pleacă mai mult

eu nu exist

eu nu exist. nu.
dacă aş fi existat toate lucrurile ar fi devenit
transparente.
ar fi fost de la sine înţeles
gestul meu de a nu te lăsa în urmă
nici măcar o clipă
nici măcar din întâmplare.

de fapt ar fi fost de ajuns să respir.
ai fi înţeles totul de la prima mea respiraţie.

cuvintele ar fi devenit inutile. ele ar fi cântat în pauzele dintre noi. cu siguranţă liniştea ar fi fost un pian.

dacă aş fi existat tu ai fi fost singurul care ai fi ştiut.
dar tu nu ai ştiut. nimic.

ai observat că
lucrurile au devenit opace.
întreaga istorie a toamnei s-a rescris
în cădere.

până şi copiii au ieşit în stradă jucând şotron până la moarte.

nu se mai împlinesc visele.

nimeni nu se mai miră.

nimeni nu rămâne
în nimeni.

îți scriu poemele astea aspre

îți scriu poemele astea aspre. la stiri au anunțat mari schimbări de climă. câinele galben habar nu are.
M mi-a zâmbit azi prima oară în viața  lui. nici nu credeam că are vreun zâmbet.
mulți oameni mulți oameni prea înalți trec în goană prin mine
fără nici un cântec. mă simt jefuită de cuvinte de cântece de tot ce aveam noi.

azi a fost o zi ca un nod

azi am privit adevărul în faţă. am văzut doar un nod.

priveam şi nu vedeam decât o răscruce. căile duceau spre zone oarecare ale existenţelor noastre. nimic sigur. nimic.

am încercat să desfac nodul cu unghiile. cu dinţii. am muşcat puţin. amar. neaşteptat de amar.

pisica se ghemuia între noi. ea ştia locurile. noi nu.

azi am îndrăznit să deschid ochii. nimic din ce am văzut nu era credibil. toate existau doar în afara mea.

în mine artere vene nu mai ştiu ce. nu mai ştiu cine.

nu moare nimeni

ninge. viaţa asta e un rahat. trece. am chef să culeg multe flori. nu mai am chef să vorbesc. s-au cam spus toate. dar nu s-au cules destule flori.


alunec în această mică tragedie ca într-un film mut. frişcă. un pian săltăreţ. totul cu repejorul. totul alb-negru. au, inima mea. un machiaj mai strident. o grimasă foarte sugestivă. end of story.


nu moare nimeni. la sfârşit ne strângem acareturile. decorul se adaptează uşor unui cadru cu îndrăgostiţi pe o bancă. nu moare nimeni. printre crizanteme ghicesc că vrei să-mi spui ceva important. înainte de asta cineva râde. nu ştiu de unde un pian se umple de lacrimi.