sâmbătă, 26 aprilie 2014

marginea

spitalul. gândul că trec dintr-o anulare în alta. pereţi vernil vise vernil. o floare de mac ofilită într-un pahar de muştar gol. înghiţituri mici amare. xanax. teama de singurătate de linişte. teama de oglinzi.

ceva ce se întâmplă în mine. ceva despre care nu ştiu nimic.

lucruri lăsate pe margine. marginea.

gândul că nu am o casă. că sunt în preajma lucrurilor fără ca ele să existe. că nimeni nu ştie despre singurătatea aceasta.

nimeni nu rămâne în nimeni. spus asta de o mie de ori. până adorm.

somnul.

veghea.

un altfel de cer. unul orb din care ploile se scurg direct în pământ.
 

locul e gol. doar o câmpie de maci în visul meu o ia razna foşneşte arde se preface în Dumnezeu.

marți, 22 aprilie 2014

ana

sub plânsetul anei geme un oraş de tăcere
liniştea ţi-a intrat de la o vreme în carne
gândurile ei simple ţi se strâng pe suflet ca o piele de animal.
zadarnic reciţi poemul împotriva ploii
de undeva dintre coastele tale cresc ziduri


aici sunt Eu cea care am în fiecare zi un alt nume
şi o altă moarte pe chip


mă ridic puţin pe vârfuri îţi fac un semn pe frunte
doar ştii că nu mai pot să te strig
de când şarpele negru cu galben mi-a oferit mărul
de când ca orice femeie am născut în fân
de când tu m-ai zidit aici şi m-ai numit ana
când încă numele meu era
eva  maria
sau ioana.

vineri, 18 aprilie 2014

indescifrabil

încăpeam cu toţii în burta acestei dureri.
când ne era teamă cântam
uitam mereu cuvintele
întunericul sfâşia tot a doua clipă. cea fără soţ
toate acestea ni se păreau străine 

eram stingheri 
nu știam ce să facem cu mâinile cu goliciunile noastre străvezii
cu unele răni. 

până la urmă eram întrebaţi
semnam pentru orice eventualitate indescifrabil
nu ştia nimeni

când ne era teamă desigur cântam.

miercuri, 16 aprilie 2014

vom deveni teferi într-o zi

uneori când tot aerul dintre noi se încinge
îmi imaginez că în pământ rîmele sărbătoresc fiinţele
penetrându-le somnul ca nişte vise umede postume şi târâtoare

ştiu că vom deveni teferi într-o zi
îmbrăţişaţi atât de profund încât 

din restul lumii va rămâne doar isteria acestei clipe

îmi imaginez toate acestea în timp ce tu strigi şi eu plâng
în timpul dintre noi care se caţără inutil pe toate zidurile 

duminică, 13 aprilie 2014

ora de vară

la întoarcere îmi simt picioarele mergând singure ca nişte vaci care ştiu drumul spre casă. totuşi număr în gând. ca la dans. nu mă încurc niciodată când număr. o iau foarte des de la început pentru că ştiu că infinitul e bolnav acolo cu tine.



cineva a tăiat salcia din faţa ferestrei. a retezat-o cu drujba. au rămas cioturi în aer. acum se vede bine firma luminoasă a non-stopului din colţ. se vede până şi vânzătoarea blondă şi grasă de la tejghea.



respir încet ca să nu te trezesc. privirea mea alunecă prin somnul tău graţios. ţi-a trecut încordarea. mă laşi să cred că suntem nemuritori.



trecem la ora de vară. nu mă pot obişnui cu timpul acesta numai al tău. rămân într-o toamnă oarecare. nu mă pot obişnui.

duminică, 6 aprilie 2014

nod

am noroc. am ajuns la tăcere. aici se opresc trenurile din toate celelalte poeme.


iubitul meu e o pasăre oarbă ca un liliac. el simte vibraţia întunericului care-l pândeşte.


o sete imensă îmi huruie în suflet. parcă aş locui în maşina de tocat îngeri.


sunt în mijlocul unui nod.



în biserică miroase întotdeauna doar a Dumnezeu. în secret miros o narcisă albă. tot a Dumnezeu miroase.


am uterul greu de atâta aşteptare. poate voi ajunge la termen într-o toamnă. să nu uit să las un sicriu în poartă.